De ce atunci când suntem mai mici suntem ahtiaţi să acumulăm (aici referindu-mă la postere şi materiale cu actorul sau cântăreţul favorit) atât de multe ?
Zilele trecute am dat peste colecţia mea de postere de prin clasele aVa – aVIIIa. Când le-am găsit (uitasem complet de ele), nu mi-am putut abţine întrebarea “de ce le-am ţinut?”. De ce mi se părea aşa de cool să ai nişte postere? Am cu toţi (mai cunoscuţi sau mai puţin cunoscuţi, care au rămas sau care au dispărut, care şi-au făcut cariere muzicale singuri sau au rămas în trupe). De ce mă interesa atât de mult ce făcea actorul X sau cântăreaţa Y ? Era viaţa ei/lui, nu a mea.
Acum, ok, îi ascult muzica, mă uit la filme, dar nu mă mai doare de ceea ce face în afara marelui (micului) ecran. Poate de când am încetat să mai cumpăr prostiile alea de reviste “pentru fete” , m-am lăsat de sporturi extreme. Şi acum găseşti în ele o modă de te doare mintea (deh, astea sunt trendurile, deşi unele sunt cât de cât acceptabile), tot felul de actori şi cântăreţi care au nimerit notele cu o melodie şi gata whoaaaaaaaaaa e cel mai tare, exclusive interview, “ai prietenă?” şi uite aşa o nulitate ajunge să aibă succes şi să i se urce la cap (ajungând în final dependent de droguri). Ce mai găseşti pe acolo? Tot felul de întrebări stupide la care săracii psihologi, în loc să trateze cazuri mai importante, sunt nevoiţi să răspundă. Cred că stiţi la ce fel de întrebări mă refer, nu mai e cazul să dau un exemplu. Ba chiar în ultima vreme este suuuuper promovat curentul emo şi celebrităţi mari consumatoare de droguri.
Şi cum să nu te întrebi ce vor ajunge generaţiile viitoare, dacă îi vezi cu frizuri care le strică vederea, strângând materiale şi postere cu artiştii lor favoriţi (pardon, am zis artişti?! ) şi îmbrăcându-se haotic (în sensul fără o limită a bunului simţ sau a decenţei ). Dana are dreptate. Machiajul e bun atâta timp cât nu se exagerează. Ceea ce here e foarte rar. Nu înţeleg obsesia asta de a ieşi machiată din casă şi teama că vei speria dacă apari naturală. Cine e vinovatul ? Cine a creat imaginea asta about you ? …nu te supăra, frate.
Tot de prin reviste “pentru fete”, draguţele patriei învaţă arta piţipongelii. Lăsând la o parte hainele şi machiajul, li se induce un (uşor) sentiment că , cu bani reuşeşti everything şi că tot ce zboară se mănâncă. How sad!
Asta e societatea în care trăim. Ne pierdem în lucruri materiale când de fapt ar trebui să ne preocupe mai mult partea sufletească. Să ne ocupăm mai mult de cei la care ţinem.

1 comment
Comments feed for this article
mai 27, 2009 la 5:46 pm
crisa
citez dupa o alta fata:”daca naomy (si inca vreo 3 sferturi din romania) isi masoara blushu in kile, nu inseamna ca luam rimelu si i dam foc in piata publica”
sa fim seriosi…machiajul nu inseamna ca ti-e frica sa iesi naturala pe strada.un machiaj inseamna si ingrijire,nu numai exagerari.nu cred k ai vazut numai fete exagerat machiate…crezi k e ceva rau in arata si bine?sau cel putin in a te ingriji??nu cred…multe,multe pareri preconcepute,sicer…cred e de vina stilul de viata,mamele cu idei provinciale.multe fete cu idei fixe zic”fon de ten??doamne fereste si pazeste”….ce-i rau in asta??nimic,numai pareri preconcepute lasante de oameni cu frica in a recunoste ca exista si frumos,nu numai naturalete care uneori cade in absurd.