Unforgivable

Trebuia să se întâmple o dată şi o dată. Am acceptat situaţia. Oricum nu mai contează. Ce bine a picat Armin van Buuren cu Unforgivable.

“ It’s just a matter of time

But it ain’t over till it’s over but I won’t be made a fool

‘Cause leaving me the way you did was just so

Unforgivable . “

Happy b-day to Eminescu!

Şi da, azi s-a născut marele poet al României, de talie internaţională.

Deoarece colegiul unde învăţ poartă numele său, l-am sărbătorit cum se cuvine prin activităţi culturale şi nu numai. Cu alte cuvinte nu s-au făcut ore. Asta e principalul. Trist, dar adevărat. Anyway, s-au organizat foarte multe ateliere începând cu cele de literatură până la inedite concursuri de sudoku, şah. Totul se va termina cu un bal mascat, ce are ca temă campania anti-drog.

Printre activităţile desfăşurate astăzi pot să amintesc de cele de informatică (site-ul clasei), engleză, franceză(La lecture- un vice (im)puni?, română (Haiku), geografie (Geoquiz), expoziţii pe teme eminesciene sau despre cum îl văd elevii de gimnaziu pe Eminescu.

O să vă întrebaţi de ce nu s-au organizat activităţi numai despre Eminescu. Păi în primul rând ar fi nevoia de diversitate. Cât despre limbile străine, poetul sună ca naiba (eufemism) în franceză. În engleză, rusă, germană mai merge, dar totuşi ceea ce a scris îşi pierde valoarea dacă nu rămâne în limba maternă. Aşadar, dacă la atelierul de limba şi literatura română denumit Haiku (poezie tradiţională japoneză formată din 3 versuri) s-a scris şi citit pe diferite teme pe care şi Mihai Eminescu le-a abordat, la limba franceză s-a luat decizia ca elevii să interpreteze diferite roluri şi autori. De ce? Pentru că Eminescu însuşi înseamnă cultură, deschidere, cunoaştere. Logic nu?

Chiar dacă majoritatea elevilor liceului nu s-au prezentat la activităţi, cei care totuşi s-au deranjat să se trezească de dimineaţă, să participe la depunerea coroanei la statuia poetului şi să participe la diverse activităţi au primit câte ceva. Şi o simplă diplomă, dar totuşi e ceva.

Clasa mea e antreprenoare prin excelenţă. La concursul site-urilor, acesta este premiul primit de noi. Şi asta pentru că am convins multă lume să voteze pentru noi, inclusiv profesorii (nu eu, ci colegii mei care au “relaţii” prin tot liceul). Cum am spus, fetele sunt cu cartea, băieţii sunt extrem de descurcăreţi. O clasă echilibrată… ) din anumite puncte de vedere. Din altele mai bine mă abţin. )))

Just STOP!..and listen to the voice inside…

Ştiai că în acest moment cineva se gândeşte la tine? Tu nici măcar nu ştii că ea ar face orice pentru tine. Te iubeşte în secret şi vrea să fii fericit în detrimentul fericirii ei. Pentru fiecare din noi există cineva care aşteaptă şi aşteaptă… să ofere ceea ce ţine ascuns şi să primească la rândul ei.

Ea aşteaptă, uneori această aşteptare poate să dureze de ani de zile şi nimic să nu se fi schimbat în sentimentele ei, dar aşteaptă. Nu acţionează. Aşteaptă ca el să-şi dea seama, să citescă în ochii ei. Într-o zi, din cauza unor împrejurări nefaste pentru ea, îi spune. El rămâne uimit. Nu se aştepta la una ca asta. Totuşi nu vrea să distrugă o prietenie doar din atât; nici ea. Dar nu îşi pierde speranţa şi visează… just like in the American movies cu happy-end. Când se aşteaptă cel mai puţin, când în sfârşit s-a resemnat cu gândul că vor fi doar nişte amici, sună, vrea să o vadă …”are ceva important de zis”.

Cineva în lumea asta e pregătit să lase tot pentru tine, să te vadă fericit, să se schimbe pentru tine, să rişte, să te ajute, să-şi pună sufletul pe tavă…. dar tu, tu nu realizezi nimic din toate astea. E gata să plece dacă îi spui că nu vrei să o mai vezi, că nu eşti fericit cu ea.

“Zâmbeşte! Cineva acolo sus, dar şi aici jos te iubeşte!”

PS- Ştiu că e copilăresc şi banal acest articol, dar fiecare din noi la un moment dat am simţit acest lucru pentru cineva şi el/ea nici măcar nu realiza.

Dacă aş fi…

…dacă aş fi o lună, aş fi Aprilie/Noiembrie.

…dacă aş fi o zi, aş fi Vinerea.

…dacă aş fi un moment al zilei, aş fi dimineaţa devreme / seara târziu.

…dacă aş fi un animal marin, aş fi un delfin.

…dacă aş fi o direcţie, aş fi “tot înainte”.

…dacă aş fi o virtute, aş fi dragostea.

…dacă aş fi o persoană istorică, aş fi  Ludovic XIV.

…dacă aş fi o planetă, aş fi Marte.

…dacă aş fi lichid, aş fi ultima picătură de şampanie din pahar.

…dacă aş fi piatră, aş fi o piatră dintr-un râu.

…dacă aş fi o pasăre, aş fi pasărea Pheonix. 

…dacă aş fi o insectă, aş fi o albină.

…dacă aş fi floare sau plantă, aş fi un trandafir.

…dacă aş fi un tip de vreme, aş fi soare cu nori.

…dacă aş fi un element al vremii, aş fi adierea vântului.

…dacă aş fi o creatură mitologică, aş fi unicorn.

…dacă aş fi un instrument muzical, aş fi o harpă.

…dacă aş fi o emoţie, aş fi bătăi de inimă necontrolate.

…dacă aş fi o acţiune, aş fi primul pas.

…dacă aş fi un sunet, vocea ta.

…dacă aş fi un element, aş fi apă şi foc.

…dacă aş fi un cântec, aş fi cântecul tău preferat/cântecul nostru.

…dacă aş fi un film, aş fi un melange între Daredevil, If only şi Step up.

…dacă aş fi un serial tv, aş fi anime-ul “Sailor Moon”.

…dacă aş fi o carte, aş fi “Dragoste ascunsă” .

…dacă aş fi un caracter fictiv, aş fi Nebunul.

…dacă aş fi un fel de mâncare, aş fi desertul.

…dacă aş fi un loc, aş fi un loc departe de ochii lumii (vezi poza).

…dacă aş fi un oraş, aş avea un pic din Dubai, Tokyo, Paris, Londra, Barcelona, Viena.

…dacă aş fi un gust, aş fi dulce-acrişor.

…dacă aş fi un miros, aş fi parfumul tău.

…dacă aş fi o culoare, aş fi culoarea ochilor tăi.

…dacă aş fi material, aş fi satinul.

…dacă aş fi un cuvânt, aş fi “zâmbeşte!” .

…dacă aş fi o parte a corpului, aş fi gâtul.

…dacă aş fi expresie a unui chip, aş fi bucuria fără margini. 

…dacă aş fi o materie şcolară, aş fi o limbă străină. 

…dacă aş fi un desen animat, aş fi Road Runner. 

…dacă aş fi o formă, aş fi  sfera.

…dacă aş fi un număr, aş fi 2,8,10 .

…dacă aş fi o maşină, aş fi un Audi R8 / Porsche CayenneS .

…dacă aş fi un mijloc de transport, aş fi ultimul metrou, gol. 

…dacă aş fi un mod de a merge, aş fi mersul împreună cu tine, ţinându-ne de mână. 

…dacă aş fi un element de îmbrăcăminte, aş fi rochie / eşarfă.

…See the mirror in your eyes, see the truth behind the lies…

Cele mai frumoase momente…

Care sunt cele mai frumoase momente din viaţă? Ştiu că circulă pe internet lista aceea. Personal voi adăuga şi modifica din punctele de acolo.

Cel mai frumos moment din viaţa cuiva consider că este să ştie că este iubit şi să iubească la rândul său. Aici mă refer la toate tipurile de iubire care există.

Alte momente frumoase din viaţă:

• să pleci undeva fără să ai nimic planificat. În câteva minute încropeşti un bagaj, ţi-ai luat cheile de la maşină, muzica preferată, banii şi off with you.
• să vezi apusul şi răsăritul la mare în braţele lui.
• să treci cu bine toate examenele. (şi cele pe care viaţa ţi le dă, cât şi cele teoretice, de şcoală, facultate).
• să râzi până simţi că nu mai ai aer.
• să te gândeşti la cineva şi acea persoană să te bage în seamă (pe Y! Messenger, la telefon sau chiar să-ţi apară în faţă).
• să-ţi auzi melodiile preferate la radio.
• să primeşti şi să dai un sărut.
• să-ţi tremure genunchii atunci când îl vezi chiar şi după mult timp.
• să te relaxezi în modul tău după o zi infernală.
• să râzi fără motiv.
• să cânţi tare ştiind că nu te aude nimeni, când de fapt nu e aşa (valabil şi pentru dans).
• să găseşti bani într-o haină pe care n-ai mai purtat-o demult.
• să te distrezi cu prietenii.
• să asculţi o melodie care îţi aduce aminte de cineva special din viaţa ta.
• să auzi, din întâmplare sau nu, cum cineva vorbeşte frumos despre tine, cum te laudă sau îţi ia apărarea.
• să vorbeşti cu un prieten pe care nu l-ai mai văzut de ceva vreme şi să-ţi dai seama că nu s-a schimbat deloc.
• să faci ceva nebunesc, la primul impuls şi apoi să te întrebi cum de ai putut să faci acel lucru.
• când te simţi şi te porţi iar ca un copil.
• când te ţine cineva de mână.
• când faci pe cineva să zâmbească.
• când ai un umăr pe care să plângi (şi viceversa).
• când cineva te îmbrăţişează puternic şi tu la rândul tău.
• când te simţi fericit fără motiv.
• când începi o nouă zi.

……şi lista e extrem de lungă.

Life is life…

Cum ar fi dacă viaţa ar fi ca un film? Sună bine, nu? Da, stiu.

Şi totuşi, dacă ar fi, ce soundtrack ar avea pentru fiecare? Ar fi interesant de văzut.

În funcţie de sentimentele trăite anul trecut (căci la un film pe anul 2008 m-am referit), filmul meu ar începe cu melodia mea favorită (destul de logic nu?) : Play&Win – Slow Motion.

Ca şi soundtrack a fost destul de dificil să mă rezum la câteva melodii doar. Am depăşit numărul de melodii acceptate într-un film, dar nu cred că este o problemă. Diversitatea trăiască, right?

Here is the playlist.

1. Evanescence feat. Linkin Park – Bring me to life
2. Westlife-You raise me up
3. Faithless-Buddha Bar
4. Sunrise Avenue-Fairytale Gone Bad
5. Deepcentral feat. Di Todo- Cry it away (Liquid Remix)
6. Avril Lavigne-Girlfriend
7. Celine Dion feat. Wil.i.am – Eyes on me
8. Ashlee Simpson: Outta My Head (Dave Aude Remix)
9. Destiny’s Child-Independent Woman
10. Diego Donati, Franco Amato ft. Dani Vasile – Get Up And Go
11. Morris – Desire
12. Sunloverz – Summer of Love (Ian Carey Mix)
13. Becca – Lambada (Extended Vocal Mix)
14. Che Nelle – This Is Why I’m Hot
15. Marion Raven – It’s All Coming Back To Me Now

Filmul tău cum sună?

Motivaţia

Mă gândeam… de ce anume sunt motivaţi oamenii? De ce vor cu toată ambiţia să obţină un anumit lucru, statut, bani mai mulţi ..chiar şi dragostea?

De ce ne lăsăm păcăliţi de mirajul banilor? E oare chiar atât de important ?

Unii au avut o copilărie nefericită şi nu vor ca urmaşii lor să aibă aceeaşi soartă. Unii au pur şi simplu o ambiţie demnă de admirat. Unii…

De ce atunci când  învăţăm ceva – pentru şcoală sau facultate – o facem doar pentru că ştim că ne va prinde bine ca şi salariu? De ce să nu înveţi o limbă străină doar pentru plăcerea de o vorbi, de a înţelege filmele, muzica, desenele animate etc., în loc de a o privi ca pe o corvoadă, că aşa ţi-au spus ai tăi că e bine? Sau mergând pe reversul medaliei, de ce să apelezi întotdeauna la prietenul/prietena care ştie bine acea limbă, să te ajute la temă, lucrare etc. ? De ce oamenii nu realizează că trebuie să fie mai independenţi din punctul de vedere al studiului? Dacă vrei cu adevărat ceva şi-ţi doreşti lucrul ăsta, de ce să nu îl realizezi pe cont propriu? Să zicem că cineva îşi doreşte să devină medic. E extrem de jenant (din punctul meu de vedere) să te rogi de colegul să te ajute la examene pentru tu, student la medicină, ai plecat “să studiezi diversele reacţii pe care le au oamenii în contact cu alcoolul”. Să luăm alt exemplu. Un alt student îşi doreşte să devină translator. Când vine sesiunea, colegul este subit cel mai bun prieten, pentru că studentul nostru “a plecat să facă practică singur hai-hui”. Şi unul şi altul o vor păţi cel mai devreme la licenţă sau cel mai târziu la job când se va observa diferenţa dintre CV şi ceea ce cunoaşte. Mai grav pentru oamenii de rând este cu medicul…

Studenţii şi elevii veniţi din provincie în Bucureşti (sau din Rep. Moldova) o dată ce au prins ritmul vieţii în capitală, oricât de motiaţi ar fi, tot pierd firul. Tentaţiile sunt la orice pas. Anturajul, prieteni mai mult decât binevoitori, invidia, dorinţa de a fi mereu la modă, de a fi cool, toate acestea conduc la îndepărtarea elevului/studentului faţă de ceea ce şi-a stabilit ca scop. Poate sunt privilegiată că am crescut în Bucureşti şi niciodată nu mi s-a interzis nimic. Mi s-au adus argumente pro-contra, decizia rămânând a mea.  Tot mai mulţi pleacă din România şi sincer nici nu mă mai miră. Când vezi atăta lehamite, indiferenţă, nepăsare ţi-e şi frică să nu te molipseşti. Cum să nu vrei să pleci din ţărişoara asta când la tv prima ştire e despre un puştan care merge pe contrasens pe dn1 pentru că nu vrea muşchiul lui să stea la coadă? Culmea, prietenii lui îl mai şi încurajează. Decât să merg cu un dement ca ăla, mai bine o luam pe jos. Măcar nu-mi riscam viaţa. Cum să nu vrei să pleci când infrastructura lasă de dorit, când eşti tratat ca un prost de către una/unul care abia a terminat liceul, când de la 13 ani vrei să te sinucizi că te-a părăsit prietenul, când în curbă în pantă vii cu viteză plonjezi pe terasamentul liniilor de tren rupând firele de înaltă tensiune şi având într-o maşină de maxim 5 locuri, 8 persoane? Poţi găsi “n” motive negative. Cele pozitive sunt atât de puţine încât nici nu mai sunt luate în considerare.

De ce nu mai există pasiune în ceea ce un om vrea -sau susţine că vrea – să facă? Doar din cauza salariilor mici?  Doar din cauza miştourilor pe care trebuie să le înduri? Doar din cauza faptului că nu eşti ca ei, prietenii tăi? Din cauza prejudecăţilor?

Trist.