Relax, take it easy !

Şi a mai trecut o săptămână…

Azi s-a născut o dezbatere printre ai mei colegi: “ce faci atunci când eşti trist?”. Am auzit diverse răspunsuri, care mai de care. De la specificul feminin “îmi cumpăr ceva nou de îmbrăcat” până la specificul masculin “mă întâlnesc cu prietenii şi ne distrăm”. Am fost surprinsă totuşi să constat că mai există normalitate pe lumea asta şi unii încă mai discută cu cineva care-i poate scoate din starea asta, mănâncă (passion pour chocolat) sau dansează/cântă (din categoria asta fac şi eu parte). Care e deosebirea? Păi, nu înţeleg cum de unii se pot relaxa prin shopping (testată şi la mine n-a avut niciun efect). Adică, what’s the point in buying something new? Nu e chiar aşa de bună tehnica asta de relaxare, din punctul meu de vedere, pentru că sunt bani aruncaţi aiurea. Maybe you even don’t need that! Se poate ajunge la dependenţă şi ce te faci dacă Doamne Fereşte o dai în depresie? Cumperi tot Mall-ul? C’mon, be serious!

Atunci când sunt tristă, încerc să trec peste moment repede. Chiar dacă întâi mă întreb care e motivul şi apoi analizez întorcând totul pe toate feţele posibile şi imposibile, mă forţez să zâmbesc şi să trec mai departe. Ca să reuşesc asta, ori mă gândesc la vreo întâmplare care m-a făcut să râd copios, ori ascult muzică. Cea mai bună terapie. Un pic de bâţâială, un karaoke şi I’m fresh !! Aşa mă menţin în formă, fac mişcare şi după aia nu mă plâng că am pus enshpe mii de calorii pe mine sau că îmi plânge dulapul de atâtea haine şi că “fatăăă, n-am unde să le îmbrac, fatăăă!!”. I think it is much better this way.

Dansul e extreeeem de benefic pentru organism. Pe lângă faptul că te relaxează, îţi dă mai multă încredere în tine, armonizează trupul şi mişcările acestuia şi psihicul e mult mai în formă. Ba chiar citeam prin ziare şi am văzut şi reportaje tv că mulţi oameni de afaceri importanţi şi angajaţii (programatori, psihologi, directori de marketing) s-au înscris la cursuri de dansuri de societate sau latino, fiecare după cum îi place. Şi chiar s-a constatat că relaxându-se astfel, au un randament mai bun la job (sau şcoală în alte cazuri).

So, why don’t you give it a try? În loc să spargem banii pe ciocolată, haine ultima fiţă, de ce să nu dăm banii la un curs de dans?

Saaau, se poate investi în propria imagine, like masaj, tratamente de înfrumuseţare, spa etc. I’m ok with that too.

Acum fiecare după cum e construit. Every person has it’s own personality şi se relaxează în modul propriu. Eu doar am propus câteva alternative la eternul “merg la shoppingeală”.

Balul Bobocilor “CNME” 2008

Poze nu am, aşa că nu-mi cereţi.

Per ansamblu, totul a fost ok. Săracii boboci au avut cam aiurea coregrafiile, personal nu mi-au plăcut absolut deloc. O coregrafie (sau mai bine zis pseudo-coregrafie) a fost având tema principală Pantera Roz, iar cealaltă ceva cu familia Adams. Nici asta prea inspirată, sincer. Pentru mine o coregrafie trebuie să spună ceva, să pot să urmăresc un fir … ca să zic aşa: o poveste. La ambele au fost câteva elemente de dans aruncate aşa, fără a fi legate cumva. Băieţii de la Mister … n-am avut ce să cer. Niciunul nu s-a remarcat din turmă ca fiind mai spectaculos, mai …altfel. Fetele de la Miss, no comment. Se încadrează perfect în tipologia fetelor râzgâiate. Eh, o să daţi voi de profi care să vă aducă cu picioarele pe Pământ. Ori profii, ori nevoia ( de a nu rămâne corigent; believe me, I know what I’m saying).

În rest, muzica a fost ok. S-a jucat DJ-ul cu toate genurile muzicale. Un + pentru asta, din partea mea. Mi-ar fi plăcut totuşi să fi băgat Play&Win – Slow motion, dar mai bine că nu, că aş fi izbucnit în lacrimi. Colegii mei care au venit, în mare, am dansat cu ei. Bravo băieţi, aveţi ritmul în sânge. La mişcări nu mă bag că poate au fost scălămbăieli la caterincă. Era loc de mai bine totuşi, la unii. Puteaţi dansa şi cu fetele de la noi din clasă că nu au râie etc. Again I know what I’m saying. Mai departe mă abţin.

Aşaaaaaaaaa. Şi the moment !!!   A cântat Alex. Băi, n-am ce spune despre fizicul lui sau voce. Sunt demenţiale amândouă.  Show-ul însă, numai show nu a fost. Adică şi-a adus dansatorii, foarte bine. Nu asta nu mi-a plăcut, ci faptul că muzica era tare, vocea îi era acoperită şi se oprea cam des din cântat pentru un schimb de replici cu Dj-ul. Da, vorbeşti cu el, dar tu ai venit să cânţi pentru un public. Hello, majoritatea fanelor lui Alex  sunt puştoaice de liceu. Şi nu a cântat toate hit-urile lui. Minus la fazele astea.

Vestimentaţia. Deci fetele astea sunt cam disperation frate. ) Fuste de o palmă, decoltee generoase şi evident tocuri, cât mai înalte. După 2 melodii eraţi praf toate. )) Dansau numai cele care aveau rezistenţă la înălţime şi cele în încălţăminte sport. Jalnic. Aveţi pretenţia să vă măritaţi la halul în care vă îmbrăcaţi (vorba vine îmbrăcat) ?

Distracţia a fost la cote destul de mari. Dezamăgirea mea are conotaţii personale. Mi-am dat seama de unele chestii pe care nu vroiam să le văd. Don’t ask. :-<

Balul zic că ar merita o notă de 8. A fost destul de ok.

… infinit!

17 toamne!

Mai e un pic şi pot să răspund penal pentru faptele mele. Eu, sincer, nu realizez nimic din toate acestea. Nu-mi vine să cred că sunt clasa aXIa, la anul o să dau BAC-ul, o să am permis ( :X ), o să termin liceul şi o să aplic pentru facultatea pe care o vreau eu. Urmează plecările în străinătate, job, alergături etc. Ce aproape par toate, faţă de ziua de ieri, când încă mai aveam doar 16 toamne.

E un prag psihologic pe care l-am trecut. Încep deja să mă gândesc tot mai des la viitor, la viitorul meu, la ceea ce-mi doresc să devin… şi-mi place că până acum mi-am trăit viaţa exact aşa cum am vrut-o eu. M-am şi distrat când am vrut, dar am pus mai presus de toate faptul că trebuie să învăţ pentru viitorul meu, conştientă fiind  de faptul că doar în primele 5 minute tre’ să arăţi bine…după aceea ar trebui să ai şi ceva în cap, să articulezi 2 vorbe. Niciodată nu mi-au plăcut persoanele care staaaaauu şi se gândesc prea mult timp înainte de a face ceva. Dar cu timpul, am învăţat să-i accept şi chiar să fiu mai temperată, să-mi gândesc acţiunile. Nu întotdeauna îmi iese, dar, hei, mă străduiesc.

Nu cred că m-am schimbat (prea mult). În esenţă, cred că sunt aceeaşi Roxana. Nu mi-am schimbat ideile, convingerile, principiile. Intenţionez să rămân la fel, aceeaşi fată care îşi urmează visele, care urăşte excesele, care este loială prietenilor adevăraţi, căreia îi plac lucrurile simple…

Ca un exemplu de lucru extrem de banal… ieri când m-am trezit, soarele a ieşit din nori. Până atunci a stat ascuns în nori (lucru aflat de la părinţii mei). Astăzi, printr-o bizară coincidenţă, s-a întâmplat la fel. Datorită acestui fapt (şi nu numai), sunt foarte veselă. Pur şi simplu nu mi-a venit să cred văzând soarele ieşind din nori exact când eu am deschis ochii. Cât de simplu vi se pare lucrul acesta?

Putem să ne bucurăm de orice în viaţă. De la simplul fapt că putem vedea, merge etc … până la faptul că avem o casă (sau alte chestii materiale) sau că avem familia şi prietenii aproape.

“Succes Povară Somnifer Avuţie Aer Secundă Ger
Invidie Depravare Zar Nerăbdare Goană Depresie Mal…

Uitare Lacrimă Copil Oboseală Tremur Prevestire Har
Speranţă Judecată Scrum Aşteptare Zâmbet Credinţă Drum”

Vama-17…infinit