Vreau să fiu departe. Foarte departe. De-par-te.

Undeva unde să nu mai văd Bucureşti-ul. Undeva unde eşti apreciat pentru ceea ce ştii, ceea ce eşti şi ceea ce oferi.

Nimic nu mai e la fel. Totul se pierde într-o ceaţă densă. Aparenţele înşeală. Prima impresie este foarte importantă. A doua şansă nu-ţi mai este oferită. Interesele predomină. Materialismul e la putere. Cât mai scump, cu atât mai bine. Bling-bling, sclipici, paiete. Haos. Se repetă într-una că frumuseţea vine din interior. Toată lumea judecă după ambalaj. Hi5. Poze în baie. Poze emo. Poze peste poze. Creier zero. Cap mare şi minte înghesuită. Eşti bun, eşti fraier. Eşti rău, eşti prost. Să fii deştept! Neah, mai bine eşti frumos şi taci. Zâmbeşti tâmp. Să nu scoţi o vorbă. Limbi străine? Engleză şi atât. Facultăţi uşoare. Bani mulţi. Maşini scumpe. Case impunătoare. Vacanţe în străinezia. Snobism. Nervi, stres, boală. Independenţă. Nimic nu se compară cu sprijinul familiei. Prieteni? Rar dai peste unul adevărat. Iubire? Mai bine singură decât într-o companie proastă. Într-o lume în care prostia conduce, rar găseşti pe cineva care să fie (aproape) aşa cum îţi doreşti. “Fata, fata, singurică, singurică?” . Dobitocism. Să citeşti o carte. Eşti luat la mişto. Să nu citeşti nimic toată viaţa: e cool. Să nu ştii să acorzi subiectul cu predicatul. Să faci praf gramatica.  Să ai maniere, eşti înapoiat. Să fii bădăran, înseamnă să fii liderul găştii. Don Juan. Multe fete trecute pe listă. Un pic de romantism te face slab în ochii celorlalţi (din păcate). Beţii. Misoginism. Dacă poţi s-o înjuri pe stradă o faci, numai ca să pari tu un mascul (care nu eşti). O şi baţi. O faci să sufere. Îi dai speranţe deşarte. Te porţi frumos cu ea (până data viitoare). Divorţ. Comunicare zero. Aşa devin copiii emo (aşa se zice mai nou la lipsa dragostei părinteşti). Internet, messenger. Jocuri. Violenţă. Eşti la calculator şi ai impresia că vorbeşti cu lumea întreagă. De fapt, eşti singur. Deschide ochii. Priveşte în jur. Numai cei curajoşi sunt deasupra. Restul doar îi invidiază pentru că n-au luptat suficient. Legea minimului efort. Lene. Penibil. Zâmbete false. Imitaţie. Lipsă de originalitate. Petreceri. Cluburi. Bamboo. Kitsch. Roz, mov, galben (toate împreună). Fiţe. Celebritate (efemeră). Muzică de calitatea aIIIa. Laudă şi minciună. Dacă ai acnee eşti privit exact ca o dacie tunată: undeva între compasiune şi râs. Primeşti remarci usturătoare: “dacă se ia?”, “cum poţi să ieşi aşa pe stradă?”. Dacă gândeşti aşa, ai probleme (grave) cu mansarda. Dacă nu, te felicit. Ai gândirea (oarecum) diferită de cea a unui bocanc. Roata se întoarce. Haine din mall ( Made in Turkey, China, Taiwan etc). Doar chiria spaţiului unde se vând obiectele/hainele face diferenţa. Ah, şi o etichetă. Care (în unele cazuri) nici măcar nu e vizibilă. Lipsă de timp. Rutină. Oboseală. Trafic supraaglomerat. Claxoane. Poluare (fonică, mai ales). Oameni care n-au auzit de căşti. Lipsă de respect. Tupeu. Elevi care “se iau în gură” cu profesorii. Chiulangii. Numărul proştilor e în continuă creştere. Numărul celor deştepţi e constant.

Unde se va ajunge?

Trăim într-o lume nebună, nebună de tot …