Rumeinia and muzica

Well, n-am de gand sa incep sa critic acum pe x sau pe y ca asculta nu stiu ce muzica pe care eu nu o agreez. Gusturile nu se discuta (si nici nu se critica!).

So, eram pe la Unirii, going back home from school, si pe portiunea bulevard-metrou, era un nene trecut bine si de prima, dar si de a doua tinerete, cu un casetofon imenes in mana si cu muzica, evident aproape la maxim. Ca sa descriu mai bine cum tinea acel casetofon, ganditi-va la filmele alea cu adolescenti americani care asculta hip-hop si tin pe umar cu o mana un casetofon. Si la cativa pasi in fata mea, era o domnisoara, cu o fusta foarte scurta. Cand domnul a trecut pe langa domnisoara, s-a bagat atat de mult in ea, incat aceasta a trebuit sa-mi taie mie calea. Nu credeam ca o sa vad asa ceva in Romania. Sau cel putin, nu intr-o zona atat de centrala precum este Unirii.

O alta chestie care este la fel de deranjanta pentru toata lumea, este ascultatul muzicii pe telefon la maximum. Si in locuri publice. Am intalnit persoane care ascultau muzica pe telefon chiar in mijlocul multimii care astepta metroul (same Unirii). Si acu’ am o problema existentiala: de ce mama naibii toata lumea se chinuie sa-si achizitioneze cel mai ’shmen’ telefon (care include in pachet castile pentru hands-free), daca nu le utilizeaza?? E, in definitiv, o chestie de bun-simt sa asculti numai tu muzica pe care o preferi. Nu toata lumea asculta acelasi gen de muzica like you. Face it!!

Daca totusi tii mortis sa-ti rupi timpanele cu muzica data la maximum (in casti!!), am o veste foarte buna: s-au inventat cluburile! Cu boxele pe care le au in dotare fiecare club din Bucuresti, iti garantez ca in curand iti va trebui aparat auditiv ( si asta in scurt timp, dupa o frecventare de … sa zicem … o luna ). Muzica e pe toate gusturile, you just have to decide what you like most.

Believe me, you’ll be happy and you’ll make others as happy as you.