Mi-e dor…

God, how I miss those times… Când mă simţeam ca în rai pentru că eram copil, nu mă preocupa nimic altceva decât să mă joc, să descopăr toate lucrurile care azi îmi par banale, să alerg, să mă murdăresc, julesc… tot tacâmul.

Mi-e dor de desenele animate. Nimic nu mă împiedică acum să le revăd, dar de’ fiind mai mare ar trebui să mă preocupe lucruri mai serioase. Mă preocupă, dar nu pot să mă abţin. Copilăria a fost aşa frumoasă şi aşa de scurtă. Mă uit mereu cu invidie (dar zâmbind) la cei mici când mă plimb prin parcuri, cum aleargă ei fără să le pese că pot da peste cineva, că se pot răni. Sunt aşa de inocenţi toţi…

Mă întristează însă că televizorul şi toate desenele animate actuale nu reprezintă decât violenţă şi monstruleţi care toată ziua se bat. Anime-urile nu sunt pentru cei sub 10-12 ani (zic eu)… îi influenţează în rău. Dacă nu se controlează numărul de ore petrecute în faţa calculatorului/televizorului, copiii inocenţi de azi vor ajunge caftangii de mâine.

Şi mi-e dor de desenele în engleză, mi-e dor de cartoon network în engleză. În curând ajungem la imbecilizare pentru că până şi cele 2-3 cuvinte spuse în Tom şi Jerry au fost dublate în română. Eu de aici am învăţat primele mele cuvinte în engleză. De aici a plecat pasiunea mea pentru limbile străine. De la nişte desene animate. Copil fiind şi pentru că eram prea mică să ştiu să citesc, aveam casete cu poveşti. Aseară am revăzut “Albă ca zăpada” în engleză pe youtube. :X I simply loved it. Mai ştiţi cântecul piticilor? Eu mi l-am amintit cu plăcere pentru că îl purtam undeva adânc în mine, datorită acelor casete (în română). De Tom şi Jerry nu mai pomenesc, sunt preferaţii tuturor. “Mulan” ( şi 1 şi 2) iar sunt nişte desene foarte frumoase. “Hercules”, “Tarzan” ….. sunt atâtea desene frumoase cu care am crescut, desene făcute prin anii 90.

I want to be a child one more time… or just for a day.

About teen life

De ce atunci când suntem mai mici suntem ahtiaţi să acumulăm (aici referindu-mă la postere şi materiale cu actorul sau cântăreţul favorit) atât de multe ?

Zilele trecute am dat peste colecţia mea de postere de prin clasele aVa – aVIIIa. Când le-am găsit (uitasem complet de ele), nu mi-am putut abţine întrebarea “de ce le-am ţinut?”. De ce mi se părea aşa de cool să ai nişte postere? Am cu toţi (mai cunoscuţi sau mai puţin cunoscuţi, care au rămas sau care au dispărut, care şi-au făcut cariere muzicale singuri sau au rămas în trupe). De ce mă interesa atât de mult ce făcea actorul X sau cântăreaţa Y ? Era viaţa ei/lui, nu a mea.

Acum, ok, îi ascult muzica, mă uit la filme, dar nu mă mai doare de ceea ce face în afara marelui (micului) ecran. Poate de când am încetat să mai cumpăr prostiile alea de reviste “pentru fete” , m-am lăsat de sporturi extreme. Şi acum găseşti în ele o modă de te doare mintea (deh, astea sunt trendurile, deşi unele sunt cât de cât acceptabile), tot felul de actori şi cântăreţi care au nimerit notele cu o melodie şi gata whoaaaaaaaaaa e cel mai tare, exclusive interview, “ai prietenă?” şi uite aşa o nulitate ajunge să aibă succes şi să i se urce la cap (ajungând în final dependent de droguri). Ce mai găseşti pe acolo? Tot felul de întrebări stupide la care săracii psihologi, în loc să trateze cazuri mai importante,  sunt nevoiţi să răspundă. Cred că stiţi la ce fel de întrebări mă refer, nu mai e cazul să dau un exemplu. Ba chiar în ultima vreme este suuuuper promovat curentul emo şi celebrităţi mari consumatoare de droguri.

Şi cum să nu te întrebi ce vor ajunge generaţiile viitoare, dacă îi vezi cu frizuri care le strică vederea, strângând materiale şi postere cu artiştii lor favoriţi (pardon, am zis artişti?! ) şi îmbrăcându-se haotic (în sensul fără o limită a bunului simţ sau a decenţei ). Dana are dreptate. Machiajul e bun atâta timp cât nu se exagerează. Ceea ce here e foarte rar. Nu înţeleg obsesia asta de a ieşi machiată din casă şi teama că vei speria dacă apari naturală. Cine e vinovatul ? Cine a creat imaginea asta about you ? …nu te supăra, frate.

Tot de prin reviste “pentru fete”, draguţele patriei învaţă arta piţipongelii. Lăsând la o parte hainele şi machiajul, li se induce un (uşor) sentiment că , cu bani reuşeşti everything şi că tot ce zboară se mănâncă. How sad!

Asta e societatea în care trăim. Ne pierdem în lucruri materiale când de fapt ar trebui să ne preocupe mai mult partea sufletească. Să ne ocupăm mai mult de cei la care ţinem.

…

Nu am titlu pentru postul ăsta din pricina faptului că mă simt.

Mihai Bendeac strikes again!

Până nu demult stăteam şi eu numai cu VibeFm în urechi. Dar subit, mi-am schimbat preferinţele. Acum ascult muzică. Bună! Mă plictiseşte acelaşi beat de pe Vibe (sincer, deşi acum o lună cred că aş fi dat replică oricui). Singurii care încă îmi mai plac sunt Armin van Buuren şi ATB. Atât!

Mihai Bendeac chiar are dreptate! Muzica influenţează… şi încă cum …

O nouă enciclopedie

După sistemul Wikipedia, am descoperit azi şi o nouă enciclopedie: chickipedia.com

Aici figurează toate femeile pământului (bune sau mai puţin bune, în orice sens al cuvântului).

Interesant e că am descoperit-o şi pe domnişoara.  (ce nick! ) ).

De asemenea, si pe ea, ea, ea, ea .

Un simplu search cu “romania” sau “bucharest” şi gata.

Ce lume! ) Lipsă de imaginaţie, foaaaarrrteeee acuttttăăă !

Quotes

Întotdeauna mi-au plăcut citatele. M-au inspirat, mi-au dat o stare de bine. Sunt multe care îmi plac. Câteva dintre ele:

1. Always laugh when you can. It is cheaper than medicine…
2. Count your age with friends but not with years.
3. Have the courage to live. Anyone can die.
4. In order to be someone, you must first be yourself.
5. Yesterday is history. Tomorrow is a mystery. Today is a gift. That’s why we call it present.
6. Win as if you were used to it, lose as if you enjoyed it for a change.
7. It’s good to be clever, but not to show it.
8. Quitters never win, winners never quit, but those who never win and never quit are idiots.
9. Keep life simple. It’s the only way you’ll pass half of it.
10. Always be a first-rate version of yourself, instead of a second-rate version of somebody else.

….and my favourite:

A positive attitude may not solve all of your problems but it will annoy enough people to make it worth the effort.

…long long time…

It’s been a long time…

… tot felul de activităţi, pregătiri pentru diverse examene de care nici acum nu am scăpat…

S-au schimbat foarte multe. Majoritatea în bine, nu pot spune că totul e de bine; asta numai timpul o va decide. Mi-am dat seama de cât de invidioşi pot fi unii, cât de bârfitori sunt alţii, astfel încât să nici nu-ţi mai răspundă la un banal salut. Comportamentul unora este de neînţeles, dar nu-mi pasă. Nici nu vreau să-l înţeleg atât timp cât nu mă interesează. Mi-am dat seama cine merită şi cine nu. Mai mult nu detaliez pentru că m-aş enerva fără rost.

M-am apucat de lucruri pe care de mult timp vroiam să le fac, like reading more, să mă uit la filme, să-mi caut manga si anime-uri, să admir tablourile marilor pictori ai lumii (nu contează din ce perioadă, toti au câte ceva frumos). Şi chiar e mult mai bine când cunoşti, vezi, citeşti.

Sper ca de data asta să nu mă mai opresc din scris. Într-un fel sau altul, bloggingul ajută. Dar numai dacă posturile sunt de calitate. Altfel există riscul de a cădea în penibil.

Să aveţi un Paşte cât mai fericit!

Carla Bruni – L’amoureuse

Carla Bruni. Da, c’est madame Sarkozy. Chiar îmi place! 1) E un cântec nici foarte lent, dar nici de zbenguială. 2) Şi cum să nu iubeşti la langue de l’amour? :X

Pentru versuri: click aici

Critică

N-am tenul perfect… n-am peste 200 de poze pe hai (4+1) majoritatea self-made…şi nici profilul în roz sau cu diamante…

Nu-mi place rozul, urăsc stilul barbie (pitzi pe româneşte)… şi nu mă machiez ca la circ… nu-mi pun gene false (pt alt efect, da poate)…

Nu-mi pierd vremea prin cluburi; prefer să fac ceva cu viaţa mea… şi rămân la ghiozdan mostly (genţile deformează coloana… vreau să fiu sănătoasă)…

Nu fumez, e un obicei pe care mintea mea nu poate (şi nici nu vrea) să-l priceapă…

Prefer să mă îmbrac casual, sport şi business… urăsc vestimentaţia care presupune vederea la buric chiar în mijlocul iernii (voi, cele care purtaţi astfel de haine vă veţi chinui peste ani… not me)…

Şi sunt sinceră…destul de sinceră; în fond mi-ai cerut părerea, ţi-am dat-o…

Şi nu-mi plac oamenii care nu se ţin de cuvânt sau spun un lucru şi fac altul…

Nu sunt fana cerceilor tip roată de tractor pentru că nu mă avantajează…

Îmi place să fiu copilăroasă, dar trebuie să mă mai şi trezesc la realitate…nu mai sunt un copil…

Şi-mi place ca întâi să capăt încrederea şi prietenia cuiva… nu-mi place să mă dau la orice fraier care arată bine… mai bine solo decât în compania cui nu trebuie….

Şi ştiu că oricât aş critica şi că oricât aş încerca să văd numai defecte, asta nu va opri pe nimeni să-mi ia faţa şi în multitudinea de defecte găsite, să n-aibă măcar o calitate.

Timpul îşi va pune amprenta.

Malpraxis & co.

Poate nu sunt în măsură să comentez ceea ce se întâmplă prin sistemul sanitar/educaţional/intern… but still…

Cazurile de malpraxis, în România se multiplică de la o zi la alta. Medicii, care se presupune că au învăţat 6 ani pe băncile facultăţii, acum, se aşteaptă la recompensaţii băneşti înainte de a pune un diagnostic. Altfel, eşti tratat cu indiferenţă. Ceea ce dacă nu mă înşel, încalcă jurământul depus la absolvirea facultăţii. Stai puţin! Ca student, ştiai că e posibil ca meseria aleasă să nu fie una foarte bine recompensată în bani. Am mai vorbit în posturi anterioare de portretul studentului român. Copiator de meserie. Mai grav este că măsurile luate împotriva cazurilor de malpraxis sunt colective şi nu îndreptate exclusiv asupra vinovaţilor. Şi după aceea au dreptul să profeseze în continuare!!!! Sau dacă nu, se pot angaja liber la o altă unitate sanitară.

Cel mai bun medic din X oraş din ţară este trenul de Bucureşti, iar cel mai bun medic din Bucureşti este avionul de Viena. (auzite pe la o televiziune, nu mai ştiu care)

La fel şi în cazul poliţiştilor şi judecătorilor. Judecătorii încearcă să scape basma curată aruncând vina pe poliţie. Vezi arhi-mediatizatul caz de la Braşov. E mai uşor să dai vina pe altul decât să-ţi asumi propria greşeală, nu? Ce gândire naivă! Logic că aşa e pentru că românaşul are el o concepţie fixă: să moară capra vecinului!! Câtă stupiditate! Anyway…

Cum treci graniţa României, e cu totul altă lume. Or fi francezii naţionalişti peste măsură de-ţi vorbesc în franceză chiar şi-n zona neutră a aeroportului, nemţii (cam) la fel, englezii…dar măcar îşi respectă legile şi le aplică fără discuţie. Nu stai să te tocmeşti cu miliţianu’ care te-a oprit pentru că ai depăşit viteza legală. Nu dai 1000 de euro pentru o cezariană la un spital de stat, asta ca să naşti în condiţii acceptabile. Nu te crezi tu mare jmekr şi dacă te-a oprit poliţistul, să-i bagi în buzunar o sumă de bani să tacă din gură, în profida refuzului său. Băi, în România corupţia e alimentată de toţi fraierii care au ajuns să aibă avere prin mămica şi tăticul sau prin fraudă. Şi până la urmă, nu mai bine plăteşti amenda, care oricum te duce mai puţin decât să dai banii agentului?

Apropo de trafic, se simte că e criză ))) Adică din ce în ce mai mulţi “şoferaşi” lasă ti-ti-urile acasă şi iau mijloacele de transport în comun. )) Metroul e ceva mai aglomerat decât de obicei. De RATB nu mai comentez. Tramvaiul cu care merg de obicei e mai plin decât în decembrie. ) Traficul s-a mai curăţat de jmekrii cu o mână pe volan, alta pe schimbător şi alta pe telefon (deh cutie automată 8-| ). Sau de blondie care au maşini ultimul răcnet, cu o ditamai herghelie sub capotă şi habar n-au care e luneta sau pe unde vine marche-arrièreul ))) E o parte bună în toată criza asta, în ceea ce priveşte traficul bucureştean. Să faci 30 de min. din Militari până în Băneasa e ceva (după spusele reporterilor ProTv).

O melodie ambiental, din Buddha Bar III. I simply love it ! :X

Unforgivable

Trebuia să se întâmple o dată şi o dată. Am acceptat situaţia. Oricum nu mai contează. Ce bine a picat Armin van Buuren cu Unforgivable.

“ It’s just a matter of time

But it ain’t over till it’s over but I won’t be made a fool

‘Cause leaving me the way you did was just so

Unforgivable . “

Happy b-day to Eminescu!

Şi da, azi s-a născut marele poet al României, de talie internaţională.

Deoarece colegiul unde învăţ poartă numele său, l-am sărbătorit cum se cuvine prin activităţi culturale şi nu numai. Cu alte cuvinte nu s-au făcut ore. Asta e principalul. Trist, dar adevărat. Anyway, s-au organizat foarte multe ateliere începând cu cele de literatură până la inedite concursuri de sudoku, şah. Totul se va termina cu un bal mascat, ce are ca temă campania anti-drog.

Printre activităţile desfăşurate astăzi pot să amintesc de cele de informatică (site-ul clasei), engleză, franceză(La lecture- un vice (im)puni?, română (Haiku), geografie (Geoquiz), expoziţii pe teme eminesciene sau despre cum îl văd elevii de gimnaziu pe Eminescu.

O să vă întrebaţi de ce nu s-au organizat activităţi numai despre Eminescu. Păi în primul rând ar fi nevoia de diversitate. Cât despre limbile străine, poetul sună ca naiba (eufemism) în franceză. În engleză, rusă, germană mai merge, dar totuşi ceea ce a scris îşi pierde valoarea dacă nu rămâne în limba maternă. Aşadar, dacă la atelierul de limba şi literatura română denumit Haiku (poezie tradiţională japoneză formată din 3 versuri) s-a scris şi citit pe diferite teme pe care şi Mihai Eminescu le-a abordat, la limba franceză s-a luat decizia ca elevii să interpreteze diferite roluri şi autori. De ce? Pentru că Eminescu însuşi înseamnă cultură, deschidere, cunoaştere. Logic nu?

Chiar dacă majoritatea elevilor liceului nu s-au prezentat la activităţi, cei care totuşi s-au deranjat să se trezească de dimineaţă, să participe la depunerea coroanei la statuia poetului şi să participe la diverse activităţi au primit câte ceva. Şi o simplă diplomă, dar totuşi e ceva.

Clasa mea e antreprenoare prin excelenţă. La concursul site-urilor, acesta este premiul primit de noi. Şi asta pentru că am convins multă lume să voteze pentru noi, inclusiv profesorii (nu eu, ci colegii mei care au “relaţii” prin tot liceul). Cum am spus, fetele sunt cu cartea, băieţii sunt extrem de descurcăreţi. O clasă echilibrată… ) din anumite puncte de vedere. Din altele mai bine mă abţin. )))

Just STOP!..and listen to the voice inside…

Ştiai că în acest moment cineva se gândeşte la tine? Tu nici măcar nu ştii că ea ar face orice pentru tine. Te iubeşte în secret şi vrea să fii fericit în detrimentul fericirii ei. Pentru fiecare din noi există cineva care aşteaptă şi aşteaptă… să ofere ceea ce ţine ascuns şi să primească la rândul ei.

Ea aşteaptă, uneori această aşteptare poate să dureze de ani de zile şi nimic să nu se fi schimbat în sentimentele ei, dar aşteaptă. Nu acţionează. Aşteaptă ca el să-şi dea seama, să citescă în ochii ei. Într-o zi, din cauza unor împrejurări nefaste pentru ea, îi spune. El rămâne uimit. Nu se aştepta la una ca asta. Totuşi nu vrea să distrugă o prietenie doar din atât; nici ea. Dar nu îşi pierde speranţa şi visează… just like in the American movies cu happy-end. Când se aşteaptă cel mai puţin, când în sfârşit s-a resemnat cu gândul că vor fi doar nişte amici, sună, vrea să o vadă …”are ceva important de zis”.

Cineva în lumea asta e pregătit să lase tot pentru tine, să te vadă fericit, să se schimbe pentru tine, să rişte, să te ajute, să-şi pună sufletul pe tavă…. dar tu, tu nu realizezi nimic din toate astea. E gata să plece dacă îi spui că nu vrei să o mai vezi, că nu eşti fericit cu ea.

“Zâmbeşte! Cineva acolo sus, dar şi aici jos te iubeşte!”

PS- Ştiu că e copilăresc şi banal acest articol, dar fiecare din noi la un moment dat am simţit acest lucru pentru cineva şi el/ea nici măcar nu realiza.

Dacă aş fi…

…dacă aş fi o lună, aş fi Aprilie/Noiembrie.

…dacă aş fi o zi, aş fi Vinerea.

…dacă aş fi un moment al zilei, aş fi dimineaţa devreme / seara târziu.

…dacă aş fi un animal marin, aş fi un delfin.

…dacă aş fi o direcţie, aş fi “tot înainte”.

…dacă aş fi o virtute, aş fi dragostea.

…dacă aş fi o persoană istorică, aş fi  Ludovic XIV.

…dacă aş fi o planetă, aş fi Marte.

…dacă aş fi lichid, aş fi ultima picătură de şampanie din pahar.

…dacă aş fi piatră, aş fi o piatră dintr-un râu.

…dacă aş fi o pasăre, aş fi pasărea Pheonix. 

…dacă aş fi o insectă, aş fi o albină.

…dacă aş fi floare sau plantă, aş fi un trandafir.

…dacă aş fi un tip de vreme, aş fi soare cu nori.

…dacă aş fi un element al vremii, aş fi adierea vântului.

…dacă aş fi o creatură mitologică, aş fi unicorn.

…dacă aş fi un instrument muzical, aş fi o harpă.

…dacă aş fi o emoţie, aş fi bătăi de inimă necontrolate.

…dacă aş fi o acţiune, aş fi primul pas.

…dacă aş fi un sunet, vocea ta.

…dacă aş fi un element, aş fi apă şi foc.

…dacă aş fi un cântec, aş fi cântecul tău preferat/cântecul nostru.

…dacă aş fi un film, aş fi un melange între Daredevil, If only şi Step up.

…dacă aş fi un serial tv, aş fi anime-ul “Sailor Moon”.

…dacă aş fi o carte, aş fi “Dragoste ascunsă” .

…dacă aş fi un caracter fictiv, aş fi Nebunul.

…dacă aş fi un fel de mâncare, aş fi desertul.

…dacă aş fi un loc, aş fi un loc departe de ochii lumii (vezi poza).

…dacă aş fi un oraş, aş avea un pic din Dubai, Tokyo, Paris, Londra, Barcelona, Viena.

…dacă aş fi un gust, aş fi dulce-acrişor.

…dacă aş fi un miros, aş fi parfumul tău.

…dacă aş fi o culoare, aş fi culoarea ochilor tăi.

…dacă aş fi material, aş fi satinul.

…dacă aş fi un cuvânt, aş fi “zâmbeşte!” .

…dacă aş fi o parte a corpului, aş fi gâtul.

…dacă aş fi expresie a unui chip, aş fi bucuria fără margini. 

…dacă aş fi o materie şcolară, aş fi o limbă străină. 

…dacă aş fi un desen animat, aş fi Road Runner. 

…dacă aş fi o formă, aş fi  sfera.

…dacă aş fi un număr, aş fi 2,8,10 .

…dacă aş fi o maşină, aş fi un Audi R8 / Porsche CayenneS .

…dacă aş fi un mijloc de transport, aş fi ultimul metrou, gol. 

…dacă aş fi un mod de a merge, aş fi mersul împreună cu tine, ţinându-ne de mână. 

…dacă aş fi un element de îmbrăcăminte, aş fi rochie / eşarfă.

…See the mirror in your eyes, see the truth behind the lies…

Cele mai frumoase momente…

Care sunt cele mai frumoase momente din viaţă? Ştiu că circulă pe internet lista aceea. Personal voi adăuga şi modifica din punctele de acolo.

Cel mai frumos moment din viaţa cuiva consider că este să ştie că este iubit şi să iubească la rândul său. Aici mă refer la toate tipurile de iubire care există.

Alte momente frumoase din viaţă:

• să pleci undeva fără să ai nimic planificat. În câteva minute încropeşti un bagaj, ţi-ai luat cheile de la maşină, muzica preferată, banii şi off with you.
• să vezi apusul şi răsăritul la mare în braţele lui.
• să treci cu bine toate examenele. (şi cele pe care viaţa ţi le dă, cât şi cele teoretice, de şcoală, facultate).
• să râzi până simţi că nu mai ai aer.
• să te gândeşti la cineva şi acea persoană să te bage în seamă (pe Y! Messenger, la telefon sau chiar să-ţi apară în faţă).
• să-ţi auzi melodiile preferate la radio.
• să primeşti şi să dai un sărut.
• să-ţi tremure genunchii atunci când îl vezi chiar şi după mult timp.
• să te relaxezi în modul tău după o zi infernală.
• să râzi fără motiv.
• să cânţi tare ştiind că nu te aude nimeni, când de fapt nu e aşa (valabil şi pentru dans).
• să găseşti bani într-o haină pe care n-ai mai purtat-o demult.
• să te distrezi cu prietenii.
• să asculţi o melodie care îţi aduce aminte de cineva special din viaţa ta.
• să auzi, din întâmplare sau nu, cum cineva vorbeşte frumos despre tine, cum te laudă sau îţi ia apărarea.
• să vorbeşti cu un prieten pe care nu l-ai mai văzut de ceva vreme şi să-ţi dai seama că nu s-a schimbat deloc.
• să faci ceva nebunesc, la primul impuls şi apoi să te întrebi cum de ai putut să faci acel lucru.
• când te simţi şi te porţi iar ca un copil.
• când te ţine cineva de mână.
• când faci pe cineva să zâmbească.
• când ai un umăr pe care să plângi (şi viceversa).
• când cineva te îmbrăţişează puternic şi tu la rândul tău.
• când te simţi fericit fără motiv.
• când începi o nouă zi.

……şi lista e extrem de lungă.

Life is life…

Cum ar fi dacă viaţa ar fi ca un film? Sună bine, nu? Da, stiu.

Şi totuşi, dacă ar fi, ce soundtrack ar avea pentru fiecare? Ar fi interesant de văzut.

În funcţie de sentimentele trăite anul trecut (căci la un film pe anul 2008 m-am referit), filmul meu ar începe cu melodia mea favorită (destul de logic nu?) : Play&Win – Slow Motion.

Ca şi soundtrack a fost destul de dificil să mă rezum la câteva melodii doar. Am depăşit numărul de melodii acceptate într-un film, dar nu cred că este o problemă. Diversitatea trăiască, right?

Here is the playlist.

1. Evanescence feat. Linkin Park – Bring me to life
2. Westlife-You raise me up
3. Faithless-Buddha Bar
4. Sunrise Avenue-Fairytale Gone Bad
5. Deepcentral feat. Di Todo- Cry it away (Liquid Remix)
6. Avril Lavigne-Girlfriend
7. Celine Dion feat. Wil.i.am – Eyes on me
8. Ashlee Simpson: Outta My Head (Dave Aude Remix)
9. Destiny’s Child-Independent Woman
10. Diego Donati, Franco Amato ft. Dani Vasile – Get Up And Go
11. Morris – Desire
12. Sunloverz – Summer of Love (Ian Carey Mix)
13. Becca – Lambada (Extended Vocal Mix)
14. Che Nelle – This Is Why I’m Hot
15. Marion Raven – It’s All Coming Back To Me Now

Filmul tău cum sună?